"Lifestory" (my testimony)

Am crescut intr-o familie de crestini, parintii mei erau nelipsiti de la biserica..si inca de mica m-au invatat despre Domnul Isus si stiam tot ce trebuia sa stie un copil de crestin. Pe masura ce cresteam, mersul la biserica a inceput sa devina o povara pentru mine..a urmat apoi o perioada in care mergeam la biserica doar pentru ca stiam ca asa trebuie..sau din obisnuinta, si nicidecum pentru ca eu imi doream asta…cand am ajuns la liceu, si deja incepeam sa vad viata si lumea altfel, am inceput sa ma simt bine la biserica…si mergeam pentru ca imi placea..dar cand spun ca imi placea, nu ma refer la ce se facea acolo, ci la ceea ce eu faceam acolo_petreceam mult timp cu prietenii mei de la biserica in timpul liber_iar mersul la biserica a devenit astfel o continuare a “distractiei” mele cu ei. Un alt motiv pentru care imi mai placea acum sa frecventez Casa Domnului era pentru ca invatam multe cantari noi cu tinerii...dar cam la atat se rezuma placerea mea de a petrece timpul in biserica. Faptul ca parintii mei au fost dintotdeauna un exemplu de crestinism autentic pentru mine, si ca Domnul m-a biencuvantat alegandu-mi o familie mai mult decat minunata, a fost pentru mine un “lucru de apucat”..fiind foarte sigura de faptul ca lucrul acesta mi se cuvine. Tatal meu fiind slujitor in biserica, multi asteptau “ceva” de la mine..numai ca acel ceva intarzia sa se arate prin trairea mea ignoranta..eu nu eram nici pe departe exemplul pe care toti il cautau in mine, ba mai mult, acest lucru nici macar nu ma afecta personal in vreun fel…din contra, cand cineva indraznea sa-mi spuna in ce situatie ma aflu, ma razvrateam ..asa a devenit relatia mea cu parintii una tensionata, eram neascultataoare si intotdeauna aveam ceva de comentat. Desi de multe ori lacrimile mamei mele imi aratau tristete cauzata de mine, si lucrul acesta ma durea, asta nu m-a ajutat sa ma schimb prea mult..Din fericire pentru viitorul meu, tot in perioada liceului am inceput sa merg mult prin tabere si am intalnit multi tineri de varsta mea, dar tineri diferiti, tineri care ziceau ca traiesc o viata minunata cu Domnul si ca au o relatie cu El.. imi placea mult ce vedeam in ei, asa ca am ajuns sa imi doresc si eu sa stiu ce simt ei si sa vad cum e ca Domnul sa traiasca in tine…si asa, incet-incet incepuse schimbarea..si am inceput in sfarsit sa-L caut pe Cel ce trebuia demult sa fie in inima mea...si lucrurile s-au imbunatatit in viata mea…dar tot nu intelegeam cum e sa-L simti ca traieste in tine ..si imi amintesc ca o tot intrebam pe mama cum e sa L simti pe Dumnezeu..? dar explicatiile ei nu prea semanau cu nimic din ce traisem eu pana atunci…intr-o vara, cand am terminat cls a 11-a, am fost iarasi intr-o tabara crestina, si acolo am inteles fiecare cuvant spus de mama, am simtit pentru prima data ce inseamna Dumnezeu cu adevarat, si din momentul in care I-am simtit prezenta, asa m-am indragostit de El ca n-am vrut sa-L mai las…voiam sa ma botez, dar credeam ca nu sunt pregatita, asa ca am zabovit putin, pana am inteles ca de fapt ca sa te botezi nu tre' sa fi perfect, ci botezul inseamna sa recunosti ca esti un pacatos, sa fi constient ca EL ti-a spalat pacatele tale in sangele Lui desi tu nu meriti si sa fii in stare sa strigi asta in gura mare ca sa auda toata lumea..adica sa demonstrezi ca esti constient de faptul ca tu esti un nimeni si ca ai avut marea onoare ca un Imparat sa moara pentru tine..iar tot ce trebuie tu sa faci este sa Il recunosti pe El ca Mantuitor si Salvator personal..dupa ce am inteles lucrurile astea si am fost gata sa le aplic in viata mea, m-am botezat…si a fost cea mai buna alegere pe care am luat-o(si in sfarsit un lucru de care meritam sa fiu cu adevarat mandra) si am crezut ca-i gata…ca de acum totul o sa fie super..ca am vesnicia asigurata…etc..dar ce credeti..?surpriza..nici vorba de asa ceva..ba mai mult, acum avea sa vina greul…si ispitele au venit din ce in ce mai mai mult, fiind din ce in ce mai mari..iar poverile din ce in ce mai grele..si am ajuns ca botezata sa fac lucruri mai urate si mai grave decat inainte sa ma botez..si ce era si mai grav era ca,eu..in exterior paream ok, dar in interior totul era asa diferit..si ma durea tare sa vad cum parintii mei erau asa mandri de mine… imi era rusine de ipocrizia mea, dar imi era prea greu sa le prezint adevarata mea stare…ii inselam numai prin faptul ca ii lasam sa vada in mine altceva decat realitatea...iar realitatea nu era alta decat faptul ca eram zugravita frumos in exterior dar interiorul imi era murdar si gol…si m-am complacut in situatia asta pana in anul 1 e facultate, cand viata mea a luat o alta intorsatura.
Cand am venit in Timisoara, m-am trezit singura intr-un oras imens, intr-un labirint gigantic de mii de chipuri necunoscute si reci..la scoala, nu intelegeam nimic din ce se spunea, imi venea sa cred ca am cazut pe o alta planeta. De acum, trebuia sa ma descurc singura, nu mai erau ai mei care sa-mi rezolve problemele la comanda..si uite asa am inceput sa dau si eu piept cu viata..si mi-am dat seama cat sunt de slaba atunci cand la prima lovitura ce am primit-o de la viata, aproape am cazut, dar acuma vine frumusetea..chiar daca tata nu era cu mine sa ma ajute..eu mai aveam un Tata in cer…care era cu mult mai puternic si mai extraordinar decat tatal meu de acasa…dar pe care L-am cam dat la o parte...acum am inceput sa ma apropi din nou de El, mi-am facut multi prieteni si a urmat una din cele mai faine perioade din viata mea in care toate imi mergeau asa bine si ma simteam asa fericita incat mi se parea ca-i poveste..numai ca se stie, niciodata o minune nu tine mai mult de trei zile..bine, in cazul meu a durat ceva mai mult, dar nu cat ma asteptam eu…si tot asa relatia mea cu Domnul a oscilat in functie de luptele mele cu viata, de caderile mele si esecurile de care ma izbeam sau de bucuriile care veneau…si desi aveam o relatie cu Domnul, ea era una fragila…si de multe ori, desi eram puternica in multe domenii ale vietii, eram atat de slaba din punct de vedere spiritual..iar atunci cand eram cea mai hotarata sa traiesc numa pt Dumnezeu, atunci picam cel mai rau. Am continuat in situatia asta de amorteala, pana recent,cand am considerat eu ca traiesc cea mai faina perioada din viata mea si incepeam sa cred ca eu sunt chiar tare..ca am multi prieteni, o familie super, ca nu imi lipseste nimic si ma mandream oarecum cu asta, cand dintr-odata, chiar atunci cand ma credeam cel mai sus, am fost zdrobita pe toate planurile! Brusc, m-am trezit fara prieteni, am suferit mult din cauza asta pentru ca nu intelegeam ce se intamplase, si totul a fost foarte rapid _era ca si cand locuiesti intr-o casa cu multi oameni, si mergi la culcare, iar a doua zi te trezesti ca esti singur in casa..asa, fara nici o explicatie_ mi-a fost greu un timp..si ma tot gandeam oare de ce, si cu ce am gresit..pana intr-o zi cand mi-am amintit ca exact inainte de Anul Nou m-am rugat la Domnul si i-am spus ca la inceput de an as vrea sa stiu care imi sunt adevaratii prieteni, care-s persoanele carora le pasa cu adevarat de mine si care merita sa fie in viata mea, iar daca oamenii pe care eu ii consider prieteni nu ma vad in acelasi fel, atunci Domnul sa-I ia din viata mea, sau sa-I departeze de mine…si nu-mi venea sa cred ca nu dupa mult timp mi-a si raspuns la rugaciune exact cum i-am cerut..si atunci am inteles tot! Desi imi parea rau..ca “pierd” persoane dragi mie, ma bucuram ca Domnul continua sa lucreze asa de minunat la viata mea.
Tot in perioada asta, la mine in familie au inceput sa apara probleme financiare,sora mea trebuia sa mearga la un liceu in alt oras, fratele meu era de anul asta si el la facultate, eu, la Timosara si asa au ajuns sa vina greutati mai mari si la noi in familie…si era cumplit de greu pt ca intotdeauna am avut ce mi-am dorit..Parintii mei au fost nevoiti sa mearga in strainatate sa munceasca…iar, din pacate, nici acolo situatia nu este prea entuziasmanta..am devenit foarte stresata, am intrat in sesiune, aveam destule examene iar eu cu greu puteam sa ma concentrez asupra invatatului…iar daca acum o luna credeam ca sunt in varful “muntelui”, acum am ajuns la poalele lui...eram atat de jos..cum n-am fost niciodata pana atunci, iar cand eram aproape sa cad, Tata, m-a apucat de mana…si atunci am inteles ca unii(ca mine) ca sa iasa din amorteala nu reusesc sa se trezeasca numai din lovituri,ci au nevoie de un dus rece.. Asa m-a invatat Domnul ce inseamna smerenia...dar si ce inseamna sa traiesc in dependenta de El..si nici acum nu toate lucrurile sunt asa cum as vrea eu sa fie, dar sunt asa linistita, pentru ca ma simt in siguranta pe bratele Lui, si stiu ca de acolo nu mai am cum sa cad..Desi nici azi nu-i usor, cu El e mai frumos, si vreau sa ma las slefuita de El(oricat de greu are sa-mi fie) ca la vremea potrivita sa fiu un diamant stralucitor in coroana Lui de Imparat!!