Partitura

Poate eu nu voi reusi vreodata sa-ti fiu muza..
dar tu nu vei fi niciodata un pianist desavarsit
decat atunci cand vei reusi sa descifrezi
o partitura atat de intortocheata ca mine..
mai cu seama, atunci cand vei reusi sa ma inveti pe de rost..
si sa ma canti..

Dupa teama de ieri (monolog 2)

Si in sfarsit...
dupa ce te-am avut,
mi s-a facut frica din nou.
Poate si mai frica...

Inainte imi era teama
sa nu ma surprinzi carpindu-mi peticul de fericire
peste rani ce mi le-ai facut
cu zambete pustii si cuvinte mute...
acum imi e frica
sa nu-mi gasesti lacrima de sub rid,
cel mai adesea aproape de tampla ta.

Azi mi-e teama sa nu te asezi in fata mea
la fel ca in fata unui pian prafuit de toate dorintele tale
si sa ma gasesti dezacordata,
cu clape stricate sau intepenite de dor.
Si recunosc..mi-e groaza sa nu fi uitat
primul nostru cantec de iubire.

 Maine mi-e frica sa ma caut printre cuvintele tale..
si sa ma gasesc risipita dupa fiecare semn de intrebare..

Iti amintesti de seara aia
in care pluteam amandoi printre fluturi
ce-aveau pe aripi praf de amor?
nici acum nu inteleg de ce plangeam...
...de fericire?
sau poate de teama sa nu ma dezlegi pe deplin
inainte sa ne sfarsim..

Monolog (de teama)

Plictisita de acelasi decor
vechi de miliarde de idei..
am ajuns sa ma intreb..
de ce nu tu?
Si raspunsul a fost,
un sir de "mi-e frica".

Daca ieri imi era teama sa nu te trezesti obosit
de atata amar de drum strabatut in visele mele..
astazi mi-e frica sa nu te sufoci de-atatea ganduri
cu tine ce zac in mine de milioane de clipe.

Daca ieri imi era teama ca nu-mi vei raspunde
la intrebarile pe care nu ti le-am pus niciodata..
astazi mi-e frica sa nu ma intrebi ce caut in inima ta,
desi nu m-ai chemat acolo vreodata.

Ieri imi era teama ca nu voi reusi sa-ti smulg tacerea din priviri...
astazi m-am gandit
ca daca m-as pierde printre stele,
poate n-ai stii care este lumina ochilor mei..
sa nu poti sa te recunosti..
ca esti prea orb ca sa te vezi prin mine,
de asta imi e frica!

Mi-e teama sa stiu cat de departe e lumea ta de a mea
incepand de la tine.
Incepand de la mine
nu e nici la jumatate de clipa..
imi este teama sa nu fiu prea aproape de tine,
dar sa nu fii prea departe de mine..
de asta mi-e mult mai frica!

Mi-e teama ca nu voi stii sa te pierd..
desi nu te-am avut niciodata! 
si daca maine nu voi mai stii sa sper...
macar ieri am stiut sa visez..
desi...mi-a fost teama!

Furtuni de suflet

Ploua in sens invers
cu picaturi in forma de suflet..
si fiecare strop avea in colt un curcubeu
din culori fara nume,
chiar si din nuante ce nu sunt..
Nu existau umbrele pentru astfel de ploi..
asa ca toate se izbeau strident de cer.
Nu stiu de ce nimeni niciodata 
n-a indraznit sa le numeasca..
eu le-am poreclit simplu:
furtuni de suflet.

Nu este timp pentru risipa de clipe..
asa ca am sa spun:
culorile erau dorinte umane
iar stropii nu erau decat rugaciuni..
evident, colorate in visuri fara nume..
si dorinte ce nu sunt..

Picaturile se intorceau inapoi
impachetate in bucati de timp,
(va sa zica raspuns la rugaciuni..)
asa ca am vazut pe unii plangand,
crezand li si-au pierdut stropii prin materie
sau ca li s-au amestecat culorile printre alte curcubee,
pe altii dansand hora de fericire
in umbre patrate..
si pe aproape toti inventand ploi
sau nascocind idei
pentru alte inundatii spre cer.

Mi-am trimis stropul sa strabata eternul
odata cu ultima furtuna..
si i-am creionat la capatul curcubeului
o frantura de gand:
"Trimite-mi, Te rog,
 macar un sfert de turcoaz..!"

Nedorinte fragile

Dupa secole de clipe..

intepenita de ganduri pustii si oarbe,

asemenea unui patinator incepator_ fragil si incordat,

alunecand latent pe oglinda timpului firav..

s-a intamplat ca nu mai stiam cum sa zbor printre vise,

cum sa dansez printre culori

si nici macar cum sa ma joc de-a prinselea cu lacrimile.

Asa ca am decis sa vad daca mai stiu cel putin sa alerg dupa sperante ..

nu reuseam decat sa calc intr-un singur picior...
..precum un vis vechi si stricat!

Era totusi...o neputinta calma.

Si ma plimbam fara vlaga 
pe o alee stramta pavata cu nedorinte,

cand brusc, te-am simtit izbindu-te de dorinta mea...

nu erai nici macar perfect..

dar iubeam sa-ti aud privirea jucandu-se printre genele mele..

si imi doream doar atat:
sa-ti fur masca si s-o ascund dupa nelinistile mele..

Am zabovit atat de mult printre soapte,
incat am adormit exact acolo...
in coltul vocii tale,

tolanita pe povestea nascocita de sufleteu-mi copil...
fara ca macar sa simt ca vreau..

Cand m-am trezit,
nu mai aveam decat un vis
pentru secunda care leaga marginea gandului meu indraznet 
de capatul dorintelor tale indecise:
sa nu ma pierd pe drumul care iese din viata ta!

Timp insolent...

Ma doare timpul ignorant si rece..

ma apasa sfidarea lui obraznica si veche

ma innebunesc diminetile lui suspect de calme,

si noptile-i albe inganate brusc cu ziua.

" Astept ruperea de zambete infantil de isterice

si plimbarea pe marginea sufletului tau..."

Mi-e dor de pleoapele lui arcuite indraznet,

si de pupilele lui de culoarea suspinelor in zadar..

 ...ale omului care nu este acolo!

 Ma inghesuie amintirile prafuite si desirate haotic..

dar astept eternul amestecat cu miros de amor, imbibat in fericire..

Si totusi..ma doare abuziv timpul ruginit si lacom...

cu gust de migdala putreda...