Nedorinte fragile

Dupa secole de clipe..

intepenita de ganduri pustii si oarbe,

asemenea unui patinator incepator_ fragil si incordat,

alunecand latent pe oglinda timpului firav..

s-a intamplat ca nu mai stiam cum sa zbor printre vise,

cum sa dansez printre culori

si nici macar cum sa ma joc de-a prinselea cu lacrimile.

Asa ca am decis sa vad daca mai stiu cel putin sa alerg dupa sperante ..

nu reuseam decat sa calc intr-un singur picior...
..precum un vis vechi si stricat!

Era totusi...o neputinta calma.

Si ma plimbam fara vlaga 
pe o alee stramta pavata cu nedorinte,

cand brusc, te-am simtit izbindu-te de dorinta mea...

nu erai nici macar perfect..

dar iubeam sa-ti aud privirea jucandu-se printre genele mele..

si imi doream doar atat:
sa-ti fur masca si s-o ascund dupa nelinistile mele..

Am zabovit atat de mult printre soapte,
incat am adormit exact acolo...
in coltul vocii tale,

tolanita pe povestea nascocita de sufleteu-mi copil...
fara ca macar sa simt ca vreau..

Cand m-am trezit,
nu mai aveam decat un vis
pentru secunda care leaga marginea gandului meu indraznet 
de capatul dorintelor tale indecise:
sa nu ma pierd pe drumul care iese din viata ta!