nu stiu daca m-as bucura
sau daca as inceta sa mai privesc..
poate n-as vrea sa-ti stiu glasul ochilor
pentru ca privirea ta si tacerea dintre noi
imi spun mai mult decat au facut-o vreodata cuvintele.
Mi-ar placea, totusi,
sa ne povestim cu pupilele ore in sir,
pana ajungem ca secunda in care clipim
sa ni se para eterna.
( mi-e teama totusi, de ziua in care
unul din noi ar rani cu privirea
iar celalalt ar lacrima..
atunci ni s-ar ineca vorbele in lacrimi
si n-am mai putea sa ne privim niciodata )
Si daca ochii ar avea glas
ce s-ar intmapla atunci cu buzele ?
