Versurile mele ucid povesti.
Strofele mele ademenesc neimplinirile.
Poeziile mele pastreaza-n mine vie muza
atata timp cat nu le iscalesc..
la prima litera iesita din mana mea
idila dispare, si el odata cu ea.
Poemele imi sunt virtuti si vicii simultan!
Pe tine am inceput sa te sting printr-un vers
exact in ziua in care te-am sperat mai mult ca niciodata.
Dar tu ce esti?
Caci n-am incetat sa te scriu nici acum,
si tot nu mori
Si pari mai viu ca nimeni altul la mine-n vers.
Tu mirosi a inspiratie de fiecare data,
desi mi te decolorez de pe retina
de cand m-ai risipit si tu ca altii dupa semne de intrebare.
Si dintre toate virtutile mele,
poezia imi este cea mai vicioasa,
pentru ca versurile mele ucid povesti.
No comments:
Post a Comment